Femeia...

De vreo zece ani tot încerc să-mi găsesc perechea sufletului meu. Dar n-am reuşit. Mai exact niciuna dintre cele care întruneau pretenţiile mele, nu era dispusă să mă lase în cuibarul inimii ei. Am adoptat tot felul de ajustări ale sufletului şi trupului. Mi-am schimbat preferinţele muzicale, m-am tuns şi m-am lăsat cosmetizat după placul uneia sau alteia care au păşit prin viaţa mea dar toate se duceau după ce-şi vindecau rănile. Deunăzi am acceptat să fac un cont pe un site care cică e destinat unei categorii de oameni. Pe lângă faptul că acel site e foarte prost administrat, nici utilizatoarele nu-s chiar reale. Ştiu să fac diferenţa între viaţa reală şi cea virtuală dar tot nu-nţeleg de ce insistă unele că-s cinstite. În fond şi Biserica recunoaşte că Eva a greşit şi cred că toate muierile-s la fel. Toate, fără excepţie, râvnesc la bărbaţii falnici şi cu bani. Mă şi pufneşte râsul când mă gândesc că cele ce-au postat pe acel site se aşteaptă ca acei Feţi-Frumoşi le-ar căuta acolo. Eu am recunoscut şi recunosc că acel cont e dovada că am coborât nivelul pretenţiilor vis-avis de calitaţile trupeşti ale posibilei mele partenere. Mentorul meu, d-zeu să-l ierte, era de părere că "femeia care nu e <uşoară> e proastă" şi chiar că avea dreptate. Aţi văzut vreo femeie proastă? Eu nu!