Dimineața asta m-a prins treaz. N-am putut să deși toată ziua am avut treabă și nu m-am odihnit. Mi-am făcut să pap, am păpat și m-am întors la treabă. O treabă relativ ușoară dar făcută cu dibăcie. Ei ce treabă, ce treabă? M-am uitat la televizor! Astă treabă am făcut. M-am enervat. Hai ciao!

Încerc să-mi găsesc plăcerea de-a exista.

  Mă tot gândesc în ultimul timp cum să-mi provoc plăcerea de a scrie din nou în Jurnalul PRO pe care l-am ţinut vreme de aproape 12 ani. Informaţia transmisă prin scris rămâne persistă în comparaţie cu cea primită prin celelalte mijloce de comunicare. De aceea mă tot foiesc ca să repornesc gimnastica degetelor mele pe tastatură într-un mod constructiv. De-am să reuşesc vom vedea.

Iubirea e...

Precum căcarea. Când te taie nu te poţi abţine apoi te constipi!

Iubirea e un sentiment ce trebuie trăit şi simţit din plin!

De vreo câţiva ani buni n-am mai avut vreo relaţie stabilă. De curând însă m-am apropiat din ce în ce mai mult de o vecină măritatăt dar, paradoxal, nefericită. Dobitoci sunt acei bărbaţi care-şi ţin nevestele nefericite. Veţi crede că acea vecină e o curvă dacă s-a apropiat de mine în loc să-ncerce să-şi dezmierde soţul. Am tot învăţat-o cum să comunice corect şi deschis cu alesul ei dar reacţia lui a fost tot mai aspră şi respingătoare. Azi spre exemplu m-a chemat vecina implorându-mă să-i răspund sincer la o întrebare: Sunt atrăgătoare? Şi într-o clipă îşi dădu de pe ea maieul şi pantalonii scurţi cu care era îmbrăcată rămânând în costumul Evei. Nu am schiţat nici cel mai mic gest de uimire când i-am răspuns că soţul ei ar trebui s-o iubească indiferent de cum arată. De ceva timp bun n-am mai văzut atât de aproape o femeie dezbrăcată dar n-am tresărit deloc acum când mi-am văzut vecina deoarece n-am vrut să abuzez de nefericirea ei. Părerea mea e că atunci când iubeşti nimic nu mai contează. Credeţi că el încă o mai iubeşte?

Femeia...

De vreo zece ani tot încerc să-mi găsesc perechea sufletului meu. Dar n-am reuşit. Mai exact niciuna dintre cele care întruneau pretenţiile mele, nu era dispusă să mă lase în cuibarul inimii ei. Am adoptat tot felul de ajustări ale sufletului şi trupului. Mi-am schimbat preferinţele muzicale, m-am tuns şi m-am lăsat cosmetizat după placul uneia sau alteia care au păşit prin viaţa mea dar toate se duceau după ce-şi vindecau rănile. Deunăzi am acceptat să fac un cont pe un site care cică e destinat unei categorii de oameni. Pe lângă faptul că acel site e foarte prost administrat, nici utilizatoarele nu-s chiar reale. Ştiu să fac diferenţa între viaţa reală şi cea virtuală dar tot nu-nţeleg de ce insistă unele că-s cinstite. În fond şi Biserica recunoaşte că Eva a greşit şi cred că toate muierile-s la fel. Toate, fără excepţie, râvnesc la bărbaţii falnici şi cu bani. Mă şi pufneşte râsul când mă gândesc că cele ce-au postat pe acel site se aşteaptă ca acei Feţi-Frumoşi le-ar căuta acolo. Eu am recunoscut şi recunosc că acel cont e dovada că am coborât nivelul pretenţiilor vis-avis de calitaţile trupeşti ale posibilei mele partenere. Mentorul meu, d-zeu să-l ierte, era de părere că "femeia care nu e <uşoară> e proastă" şi chiar că avea dreptate. Aţi văzut vreo femeie proastă? Eu nu!

E sfârşit de săptămână dar...

Iată-ne la sfârşitul unei săptămâni de muncă. În aceste două zile libere, duminica de la D-zeu, iar sâmbăta de la Iliescu, ar trebui să ne relaxăm, să citim, să vizionăm filme, într-un cuvânt să evadăm din strnsoarea problemelor din timpul săptămânii. Dar cum socoteala din weekend nu se potriveşte cu cea din timpul săptămânii mulţi dintre noi n-avem parte de-acea linişte necesară refacerii fizice şi psihice. Ce bine ar fi dacă grijile noastre ar putea pleca de lângă noi! Măcar la sfârşit de săptămână.

O seară PRO.

Ieri am fost punctual la-ntâlnirea cu directorul meu şofer. Am avut câteva chestii de rezolvat prin municipiu apoi am ajuns în mijlocul lucrătorilor noştrii. Am asistat la repararea unei autoutilitare autohtone şi ne-am mai contrazis pe marginea unor subiecte profesionale. Acasă am ajuns în jurul orei 18 şi am pornit computerul pentru a-mi verifica corespondeţa electronică. Nimic nou. Nici măcar o postare pe blogul urmărit de mine cu interes. Ce s-o fi-ntâmplat?!?! M-am uitat la Ştirile PRO TV şi am rătăcit pe 'net până a început Finala Cupei României la fotbal. Toată tensiunea negativă acumulată-n ultimul timp am eliminat-o prin urletul scos în urma golului lui Dică. Deşi a mai urmat un gol decisiv după ce adversarii au egalat, prima finalizare şi sfârşitul meciului m-au adus în culmea bucuriei. Doar PRO TV-ul putea să ne facă o aşa seară magică.